Indemnati-va unit pe atii

„Îndemnaţi-vă unii pe alţii”

Scriptura nu lasă nici un dubiu asupra faptului că cei din familia lui Dumnezeu trebuie să se încurajeze unii pe alţii. Acest lucru nu este lăsat la latitudinea noastră. El este o poruncă. Dumnezeu consideră această atitudine într-atât de importantă încât ne-a dat un dar spiritual specific pentru a o putea îndeplini: „Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat,… cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare” (Romani 12:6,8). S-ar putea ca darul tău să fie acela de a-i îmbărbăta pe alţii. Aceasta înseamnă că o vei face mai mult ca ceilalţi şi cu mai bune rezultate. Dar aceasta nu înseamnă că ceilalţi nu trebuie să se ţină de îmbărbătare. Nu există scuză ca să nu ne îndemnăm unii pe ceilalţi. Dumnezeu ne-a poruncit să ne încurajăm unii pe alţii.

Apostolul Pavel a cunoscut valoarea îmbărbătării. El a folosit-o aproape întotdeauna când şi-a început scrisorile destinate bisericilor din Asia Mică.
Iată ce le scrie celor din Corint: „Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi” (1 Corinteni 1:4).Celor din Colose le scrie: „Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi, şi am auzit despre credinţa voastră în Cristos Isus şi despre dragostea, pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii” (Coloseni 1:3,4). Apostolul îi încurajează lăudându-le credinţa.

Cum ne putem îndemna unii pe alţii? Iată mai jos cinci sugestii pe care vi le propun:
Întâi, îndeamnă prin cuvinte. Alege-ţi cu grijă cuvintele, tot aşa cum îşi alege şi grădinarul seminţele primăvara.

Sunt ele „cu har şi drese cu sare”? Se „potrivesc ele cu învăţătura sănătoasă” (Tit 2:1)?„Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29).Adu-ţi aminte de ceea ce le-ai spus celor din jurul tău în ultima săptămână. Au fost vorbele tale pline de optimism şi de încurajare?

În al doilea rând, îndeamnă-i pe alţii prin spiritul de mângâiere. Fii deschis la durerile altora. Caută să te pui în locul lor şi să le simţi necazurile. Deprinde-te să-i priveşti pe oameni în ochi şi să le spui câteva cuvinte de încurajare. În al treilea rând, îndeamnă printr-o acţiune potrivită. Nu ajuta numai cu vorba, ci şi cu fapta. Amaleciţii invadaseră iarăşi ţara şi Israel se afla în bătălie. Sus pe munte, Moise stăruia în rugăciune pentru biruinţa poporului Domnului. Mâinile lui înălţate în rugăciune i-au făcut pe evrei să biruiască. Când mâinile coborau în jos, Amalec era mai tare. Văzând că trupul lui Moise a obosit, Aaron şi Hur nu s-au mulţumit doar să-l îndemne să continue, ci au luat o piatră, l-au aşezat pe Moise pe ea şi i-au sprijinit amândouă mâinile înălţate spre cer.Şi astăzi, cei credincioşi trec prin multe bătălii teribile. Satan şi oştile lui vor să-i târască spre iad. Trebuie să ne deprindem să ne îndemnăm unii pe ceilalţi prin lucrări concrete ale iubirii.

În al patrulea rând, încurajează cu un zâmbet. El este ca o rază de soare care alungă norii. Îmi aduc aminte că un astfel de zâmbet dăruit mie de unul din fraţii mei m-a ajutat să pot trece cu bine momentul în care am văzut pentru ultima oară trupul unei fiinţe dragi în capela cimitirului.

Când predicatorul vesteşte Cuvântul de la amvon, ascultă-l cu un zâmbet pe buze. Fă-l să ştie că îl asculţi cu interes şi cu plăcere. Un zâmbet sincer dă aripi, în timp ce căscatul pune lanţuri pe elanul predicatorului. S-a constatat că trebuie să pui în mişcare cam şaizeci şi şase de muşchi ca să te încrunţi, în timp ce pentru zâmbet este suficientă acţiunea a numai doi. Este mult mai uşor să zâmbeşti! Este mult mai folositor şi… te face şi să arăţi mult mai bine. De ce vrei să faci riduri? Zâmbeşte!

În al cincilea rând, îndeamnă şi încurajează prin rugăciune. Gândeşte-te la cei nemântuiţi. Mijloceşte la Domnul pentru ei. Cere mântuirea lor. Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului, ci ca el să se întoarcă cu pocăinţă şi să găsească viaţa.

Gândeşte-te ce Biserică extraordinară aţi avea dacă fiecare ar fi preocupat să-i îndemne şi să-i încurajeze pe ceilalţi! Fireşte, nu putem face lucrul acesta cu resursele noastre. Trebuie ca Duhul Sfânt să ne folosească pentru o aşa lucrare. Dar tocmai pentru aceasta a venit El să locuiască în inimile noastre! Nu degeaba se numeşte El, Mângâietorul!

GRIJA DE FRAŢI de Simon Schrock

Comments are closed.